Dificultățile în relațiile cu alte persoane pot avea diverse cauze. Înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru a cere ajutor la timp.
Cuprins
Fobia socială, cunoscută și sub numele de tulburare de anxietate socială, afectează milioane de oameni din întreaga lume. Cel mai adesea se manifestă în adolescență, afectează adesea viața de zi cu zi și limitează performanțele școlare și profesionale, precum și relațiile personale. Persoanele care suferă de această tulburare simt o teamă puternică de a fi judecate, umilite sau respinse în situații sociale.
De asemenea, se observă simptome fizice și psihologice evidente. Acestea includ tahicardie, tremor, transpirație și dificultăți de vorbire. La nivel mental apar gânduri negative despre sine, de exemplu, gândul că se poate face de râs sau că este constant sub observația celor din jur. Spre deosebire de timiditate , această teamă nu este nici trecătoare, nici slabă.
Pentru a înțelege acest fenomen, este extrem de important să se facă diferența între timiditate și fobia socială. Prima se limitează la un disconfort temporar în situații noi , în timp ce a doua condiționează și limitează viața de zi cu zi . Suferința și incapacitatea de a participa la viața socială sunt principala diferență între aceste două stări.
Prevalența și cauzele fobiei sociale
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS, 2024), fobia socială afectează șapte la sută din populația mondială . Majoritatea cazurilor se manifestă în adolescență, într-o etapă a vieții în care recunoașterea socială capătă o importanță mai mare.
Potrivit psihologului Patricia Lozano, specialist în tulburări de anxietate, într-un interviu acordat publicației Psychology and Mind, persoanele cu fobie socială „simt nu numai rușine, ci și o teamă copleșitoare, care le activează întregul sistem nervos; corpul lor reacționează ca și cum s-ar confrunta cu un pericol real”.
Cauzele exacte ale fobiei sociale nu au fost încă stabilite. Cu toate acestea, studii recente indică o legătură puternică între activitatea excesivă a corpului amigdaliform și percepția distorsionată a propriului comportament.
Studiul lui Clark și Wells, publicat în Journal of Anxiety Disorders , susține că această reacție neurobiologică intensifică ciclul frică-evitare . Din acest motiv, frazele liniștitoare nu au un efect real asupra celor care suferă de această tulburare.
„Fobia socială este o teamă dobândită, care este întărită de fiecare eveniment evitat. Cu cât situația este evitată mai mult, cu atât teama devine mai puternică”, explică psihiatrul cognitiv-comportamental Luis Carrillo. Această dinamică explică de ce izolarea socială și încercările constante de a evita situațiile înfricoșătoare agravează tabloul clinic.
Fobia socială, introversiunea și consecințele asociate
Fobia socială este adesea confundată cu introversiunea, dar între ele există diferențe fundamentale. Introversiunea este o trăsătură de caracter care presupune preferința pentru un mediu liniștit și activități solitare, fără a provoca suferință. În schimb, fobia socială este epuizantă și provoacă suferință semnificativă din cauza incapacității de a participa la viața socială.
Conform datelor Asociației Americane de Psihiatrie, în 50% din cazurile netratate, aceasta duce la depresie severă sau abuz de substanțe psihoactive. Stigmatizarea și normalizarea timidității îngreunează solicitarea de ajutor profesional.
Simptomele fobiei sociale rămân adesea neobservate în familie sau la școală. Persoanele afectate se izolează, evită evenimentele de grup și se confruntă cu o tensiune emoțională constantă . Lipsa unei intervenții în timp util crește riscul complicațiilor psihologice și afectează calitatea vieții.
Metode de tratament și abordări terapeutice
Există diferite strategii de tratament al fobiei sociale. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și-a dovedit eficacitatea în identificarea și contestarea convingerilor iraționale. Scopul este de a reduce frica de interacțiunea socială și de a consolida încrederea în sine. Specialiștii recomandă exerciții de expunere treptată, în cadrul cărora persoana se confruntă cu situații sociale cu sprijin terapeutic.
Antrenamentul abilităților sociale consolidează abilitățile de comunicare încrezătoare și îmbunătățește interacțiunea de zi cu zi. O parte a acestui proces este abilitatea de a menține contactul vizual sau de a iniția conversații simple. Conștientizarea și acceptarea de sine ajută la reducerea autocriticii și contribuie la reglarea emoțională. Exercițiile de conștientizare axate pe respirație sunt, de asemenea, utile în aceste cazuri.
Grupurile de sprijin oferă un spațiu pentru schimbul de experiențe și reducerea sentimentului de izolare. Participarea la comunități fizice sau virtuale sub îndrumarea profesională contribuie la dezvoltarea empatiei și a sentimentului de apartenență . În cele din urmă, terapia de expunere are ca scop reeducarea creierului pentru a depăși anxietatea și a rupe ciclul evitării.
Importanța diagnosticării și tratării în timp util.
Fobia socială este o tulburare reală și complexă, care afectează viața emoțională, fizică și socială a celor care suferă de ea. Diagnosticarea timpurie și accesul la un tratament eficient sunt esențiale pentru a preveni consecințe grave, cum ar fi depresia sau abuzul de substanțe psihoactive. Înțelegerea diferenței dintre timiditate și fobia socială permite persoanelor să determine necesitatea unui ajutor profesional.
Intervenția timpurie redă libertatea și încrederea în sine celor a căror viață este condiționată de frică. Depășirea fobiei sociale nu înseamnă renunțarea la introversiune, ci mai degrabă învățarea interacțiunii fără teama de a fi condamnat de cei din jur. Informațiile și sprijinul profesional permit oamenilor să-și recâștige bunăstarea și calitatea vieții.
