Sub îndrumarea unui cercetător de la CONICET (Argentina), aceștia lucrează la transformarea deșeurilor din plastic în materii prime utile, fără a recurge la procese complexe sau poluante, și se concentrează pe noi tehnologii.
În laboratorul INTEC (UNL–CONICET) din Santa Fe, Argentina, cercetătoarea Ana Gilbert Elangeli lucrează la o abordare concretă a unei probleme binecunoscute: ce să facem cu anumite tipuri de deșeuri plastice atunci când reciclarea tradițională se dovedește ineficientă . Cercetarea ei vizează transformarea deșeurilor din plastic în molecule reutilizabile, care pot servi ca bază pentru noi materiale și, pe termen lung, pentru materiale plastice biodegradabile și potențial bio-bazate.
Ideea principală se bazează pe upcycling. Spre deosebire de procesele care transformă plasticul uzat în alt material de calitate similară sau inferioară, aici scopul este de a extrage componentele chimice din deșeuri și de a obține compuși cu aplicații industriale. În acest caz, o parte din muncă este dedicată policarbonatului cu bisfenol A, un plastic utilizat pe scară largă în diverse domenii, care, atunci când se descompune, poate contribui la formarea de microplastice și la eliberarea de bisfenol A.
Echipa studiază metode de prelucrare chimică care, după cum explică ei, pot funcționa la temperaturi și presiuni mai scăzute decât alte alternative și cu un element cheie: utilizarea agenților de depolimerizare obținuți din biomasă, împreună cu un catalizator organic accesibil. Obiectivul este de a simplifica implementarea procesului și, mai presus de toate, de a facilita scalarea acestuia în afara laboratorului, dacă va veni momentul.
Unul dintre cele mai interesante aspecte este procesarea selectivă secvențială, dezvoltată pentru un scenariu comun de gestionare a deșeurilor: plasticele mixte. În loc să impună o separare exhaustivă încă de la început, această abordare propune reciclarea în etape, profitând de faptul că fiecare tip de plastic reacționează diferit în funcție de parametri precum temperatura sau tipul de reactiv chimic utilizat. Dacă această metodă de control se dovedește eficientă în condiții reale, ea poate reduce unele costuri și timpul care, în prezent, fac reciclarea neprofitabilă în multe cazuri.
Pe lângă procesul în sine, un alt obiectiv este utilitatea compușilor obținuți: unii dintre aceștia pot fi utilizați ca solvenți biodegradabili, ca precursori pentru sinteză în industria chimică sau ca bază pentru noi polimeri cu diverse domenii de aplicare. Tocmai această versatilitate poate deveni, în practică, factorul decisiv care diferențiază o metodă interesantă de o tehnologie care își găsește cu adevărat locul pe piață.
Proiectul a atras atenția după ce a primit Premiul franco-argentinian pentru inovare în categoria juniori, un premiu care, de obicei, recunoaște nu numai realizările științifice, ci și potențialul lor de aplicare. În paralel, lucrările la proiect rezolvă o problemă discutată în multe țări: cum să trecem de la reciclarea deșeurilor la utilizarea lor ca materie primă, fără a crește costurile în comparație cu producția de deșeuri de la zero.
