Energia eliberată va fi echivalentă cu aproximativ șase milioane de tone de tritol, ceea ce depășește de aproximativ 400 de ori energia consumată pentru bombardarea Hiroshimei.
Cuprins
Comunitatea științifică internațională se pregătește pentru unul dintre cele mai importante evenimente astronomice din ultimele decenii. Noi analize arată că asteroidul 2024 YR4 are o probabilitate foarte mare de coliziune cu Luna în decembrie 2032, în timp ce Pământul este exclus ca țintă, cel puțin pentru următoarele o sută de ani.
Micul asteroid a devenit foarte popular la începutul anului 2025, când calculele inițiale au arătat că probabilitatea coliziunii sale cu Pământul pe 22 decembrie 2032 era de peste 3%. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii februarie a aceluiași an, observații mai precise au permis excluderea completă a acestui scenariu.
Eliminarea riscului terestru a fost posibilă datorită unei campanii globale coordonate de observații, utilizând telescoape terestre și spațiale de mari dimensiuni. Printre acestea s-a numărat și telescopul spațial James Webb (JWST), ale cărui date inițiale au fost deja analizate.
Conform acestor cercetări, probabilitatea coliziunii obiectului 2024 YR4 cu Luna este în prezent de aproximativ 4,3%. Deși este un indicator scăzut, acesta este suficient de semnificativ pentru a menține obiectul sub observație științifică atentă în următorii câțiva ani.
O coliziune fără precedent cu Luna, înregistrată prin observații directe.
Dacă studiile viitoare vor confirma coliziunea, ceea ce se va putea stabili cu certitudine începând cu 2028, când asteroidul va fi din nou vizibil de pe Pământ, acesta va fi primul caz în care omenirea va putea observa în direct o coliziune majoră cu Luna.
Conform datelor telescopului JWST, diametrul asteroidului este de aproximativ 60 de metri, cu o marjă de eroare de șapte metri. Aplicând modele standard de coliziune, se poate presupune că rezultatul va fi un crater cu un diametru de aproximativ 1200 de metri , comparabil cu faimosul crater meteoritic din Arizona.
În cazul coliziunii, va avea loc o explozie strălucitoare, similară cu cea jupiteriană, iar lumina reziduală din zona afectată va putea fi vizibilă timp de câteva ore. Cu toate acestea, acest fenomen nu va putea fi observat din Europa, deoarece în acest moment Luna se va afla sub orizont.
Riscuri indirecte pentru sateliți și stații spațiale
Una dintre cele mai studiate consecințe ale unei potențiale coliziuni este aruncarea de material lunar în spațiu. Un studiu realizat de Ifan He de la Universitatea Tsinghua din Beijing arată că până la 10 000 de tone de rocă lunară ar putea atinge a doua viteză spațială a Lunii și ar putea zbura în spațiul dintre satelitul nostru și Pământ.
Deși un astfel de scenariu ar crește probabilitatea ca fragmente din Lună să ajungă pe Pământ sub formă de meteoriți, el ar crea, de asemenea, un pericol suplimentar pentru sateliți și stații spațiale, crescând probabilitatea de coliziuni cu fragmente de mare viteză.
Asteroid solid, cu rotație rapidă
Cercetările au permis, de asemenea, o mai bună înțelegere a naturii asteroidului 2024 YR4. Echipa lui Andrew Rivkin de la Universitatea Johns Hopkins a determinat că asteroidul se rotește la fiecare 19,46 minute, ceea ce indică faptul că este o rocă solidă, și nu o aglomerare de fragmente friabile.
Observațiile efectuate cu ajutorul telescopului Gemini North de 8 metri confirmă, de asemenea, că este un asteroid de tip S, bogat în silicați, cu o formă aplatizată, în formă de pană.
Pământul nu este amenințat
În cazul unei coliziuni cu Luna, energia eliberată va fi echivalentă cu aproximativ șase milioane de tone de trinitrotoluol, ceea ce depășește cu aproximativ 400 de ori puterea bombei aruncate asupra Hiroshimei. Cu toate acestea, oamenii de știință subliniază că acest eveniment nu va avea niciun impact asupra orbitei Lunii, asupra mareelor și asupra stabilității Pământului.
În loc să reprezinte o amenințare directă, impactul potențial al craterului 2024 YR4 promite să devină o oportunitate unică pentru știință , permițând studierea în timp real a formării de noi cratere lunare și perfecționarea modelelor de protecție planetară pentru viitor.
